Portraits

Autor: d.Gree

Preview:

In cadrul acestu topic veti gasi numeroase desene realizate de userul d.Gree. Desi de preferat este desenul in creion sau carbune, pornind de la creioane mecanice la 5B, 6B, 8B sau culoare, nu arareori veti intalni retusari in Photoshop, ori chiar realizarea cap-coada a desenului pe calculator. In general vor fi reproduceri aproape fidele a chipurilor persoanelor pe care desenele respective le reprezinta, dar veti putea intalni si schite ori desene in stil manga-anime, pornind de la fan-art-uri la imagini originale, cu personaje autentice.

Mai pulte puteti gasi aici

Mandy Green

Mandy Green este o poveste de viaţă,  în care oricine ar trebui să se poată regăsi, după cum bine spune şi subtitlul cărţii, un citat din Horaţiu, “Satire”: “Mutato nomine, de te fabula narratur” -  “Schimbă numele şi va fi vorba chiar despre tine”.

Povestea, aparent una comună, se complică în momentul în care viaţa Amandei este tulburată de apariţia a nu unul, ci doi bărbaţi, care ajung să îi schimbe viziunea asupra vieţii şi chiar destinul. Nu este o poveste de dragoste, este o lecţie despre cum trebuie trăită viaţa alături de cei dragi.

Autor: d.Gree

Status: Ongoing

În continuare pueţi citi un fragment din acest roman, intitulat “Mandy Green”. Pentru mai mult, cautati aici

“-   Ce faci?! întreabă el, surprins. Acum înţeleg de ce eşti aşa supărată pe viaţă: nu ştii s-o trăieşti!
Mă simt încuiată într-o cuşcă de plumb. Nu pot să ies, nu pot aduce pe nimeni să mă-nsoţească; sunt încolţită de o singurătate şi o inutilă şi nepremeditată criză claustrofobică pune stăpânire pe mine. Ar putea să mă lămurească şi pe mine la ce se referă?
-   Te simţi învinsă, aşa-i? Cele şaptezeci şi nouă de trepte te-au doborât! Pe mine nu. Eu mă simt învingător, pentru că eu le-am înfruntat pe toate şi urmează să fiu recompensat pentru victoria mea cu o privelişte uimitoare. N-ai vrea să te simţi la fel?
Bun, m-a lămurit.
E o taină, probabil, pe care el o mânuieşte cu graţia unui maestru. Ştie cum să planteze sămânţa curiozităţii în sufletul meu, cum să aprindă dorinţa de autodepăşire, cum să hrănească poftele a căror existenţă nici măcar n-o ştiam.
Întinde mâna spre mine şi accept invitaţia lui de a admira peisajul alături de el. Mă apropii de fereastra îmbătrânită, o deschid şi primesc binecuvântarea aerului proaspăt. O astfel de imagine mi-ar fi părut dezolantă: marea furioasă ameninţă fortul cu valuri aprige şi cerul îşi deschide oglinda albastră prin poarta norilor de gânduri cenuşii. E frig şi-i rece şi ceaţa îmi îngroapă zarea unui vis. Dar este o priveşişte cum rar ai ocazia să vezi. Un pescăruş strigă spre ceruri cu un ţipăt acut. Nu sună a agonie, ci mai degrabă a eliberare. “

Hallucination

Some people like lingering in the past for it presents more opportunities than the present could ever have. Thinking about it could even fix it, if he came back to see you through your life. Though, as the story goes, at the end…you’ll still be alone.

Autor: DiZ
Status: ongoing

“Just…get out, don’t do this…not now.” to him it sounded more like a plead than a demand like he wanted it to be.

“It all came crashing down like I said it would, does the guilt run in your blood now?”

His hands automatically tried to shut out the words, but they still found a way in his mind. Cold, his heart felt cold like his whole body, his soul was comatose and there was no cure for it. He was tired and his life was spinning out of control. “Get out…g.e.t.o.u.t” the accent fell on every letter with the same intensity.

“Guilt, remorse, you deserve everything, you earned those feelings, don’t run away from them now, don’t dare use his name”

Puteti sa cititi restul aici
Poveste se prezinta ca finalul de la COLD.

COLD

There’s a term you have to agree to before you gain it. The only problem is that the Dealer doesn’t give it to you until you accepted it. In many cases you don’t even have to agree with it because you already gained it as soon as he set his eyes on you. What’s left for you to do is embrace it and try to escape it. Then comes the ticket out of it, but what if it comes with a curse of its own?

Autor: DiZ
Status: ongoing

“You called?” a voice pierced the mourning silence, a voice he actually dreaded. The scary part, was that now, it was dripping reality. Pjerrot rose from his spot and turned to face the door. Again it happened, his feet brought him outside against his will. He wanted to call out, to ask something but all the options died on his tongue, poisoned. “You called?” he heard again, coming from somewhere in front of him, of course, from the part where the moonlight didn’t reach. There was a sound, a moving sound, and then a silhouette appeared in the shadows. From what he could tell, it was a man, a tall man with hair hanging loosely around his body. As soon as he stepped into the moonlight, Pjerrot forgot how essential it was to breathe.

Puteti sa cititi restul aici

Pavilionul Femeilor

Acţiunea din cadrul romanului se petrece în zilele noastre, într-un Bucureşti întunecat şi nesigur. Personajul principal, o tânără venită din provincie la studii în capitală, închiriază o cameră în apartamentul unei bătrâne. Cu timpul, intrigată de comportamentul straniu al femeii cu care locuieşte, începe să facă săpături cu privire la trecutul acesteia, iar ceea ce află, o tulbură, deoarece se regăseşte în fiecare acţiune anterioară a gazdei sale.

Autor: Undomiel
Statut: ongoing

Nesiguranţa legată de relaţiile interumane era accentuată şi de legătura cu persoana iubită. Sistemul meu de valori fusese groaznic zdruncinat când îl întâlnisem pe Andrei. Era frumos, era faimos, era dorit! Îmi era aproape imposibil să fiu a lui. L-am respins, motivând că sunt prea ocupată cu şcoala şi slujba, că nu am timp să fim împreună! Dar, totuşi, găsisem două zile pe săptămână pentru câteva minute de tăvăleală. Nici nu ştiam care dintre noi doi se prostituează: eu sau el?

Apoi, tot cu ajutorul Adei, mi-am regăsit pacea sufletească. Mi-a spus că ceea ce împărţeam noi doi era pur şi simplu divin. Nu eram constrânşi de barierele emoţionale ale unei relaţii, ci doar ne eliberam de energie sau de stres. Asta implica doar maximum de plăcere şi un dram de dependenţă fizică.

Continuarea o puteţi citi aici